lui se face fraged[ \i ]nfrunze\te, \ti@i c[ vara e aproape. 29 Tot a\a \i voi, c_nd le ve@i vedea pe acestea plinindu-se, s[ \ti@i c[ El este aproape, l_ng[ u\i. 30 Adev[r v[ gr[iesc c[ neamul acesta nu va trece p_n[ ce toate acestea nu vor fi. 31 Cerul \i p[m_ntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 32 Iar despre ziua aceea \i despre ceasul acela nimeni nu \tie, nici ]ngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tat[l.
33 Lua@i aminte, priveghea@i \i v[ ruga@i, c[ nu \ti@i c_nd va fi vremea aceea. 34 E ca un om care a plecat departe, \i-a l[sat casa, a dat puterea pe m_na slugilor, fiec[ruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit s[ vegheze. 35 A\adar, priveghea@i, c[ nu \ti@i c_nd va veni st[p_nul casei: seara, ori la miezul nop@ii, ori la c_ntatul coco\ilor, ori diminea@a; 36 ca nu cumva, venind f[r[ veste, s[ v[ g[seasc[ dormind. 37 Iar ceea ce v[ spun vou[ le spun tuturor: Priveghea@i!ΓÇ¥
